aplicáre sf [At: (a. 1855) URICARIUL IV, 430/11 / Pl: ~cări / E: aplica] 1 Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire) Si: aplicat¹. 2 Punere în practică Si: aplicat¹. 3 Raportare la ceva Si: aplicat¹.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a aplica și rezultatul ei. – V. aplica.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (s e) aplica și rezultatul ei. 1. (Adesea în construcție cu verbul «a pune») Punere în practică, realizare concretă; folosire. Punerea în aplicare a propunerilor Partidului Comunist Romîn pentru îmbunătățirea situației economice a țării ne-a adus o serie de succese serioase atît în domeniul industrial cît și în domeniul financiar. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 145. La Bălcescu problemele filozofice nu pot fi desprinse de aplicarea lor concretă la anumite probleme. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 5, 5/5. Am avut ocaziunea de apune în aplicare învățăturile și povețile ce se găsesc în cartea ta. ODOBESCU, S. I 42. 2. Punere a unui lucru peste altul (pentru a-l fixa sau pentru a lăsa o întipărire). 3. Fig. (Învechit) Aptitudine, talent, aplicație (3). Aplicarea îmi lipsește și n-am darul însemnat A strica și a preface cîte sînt de îndreptat. ALEXANDRESCU, P. 49.

APLICÁRE, aplicări, s. f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei. ♦ Fig. Aptitudine, talent.

aplicáre (a-pli-) s. f., g.-d. art. aplicắrii; pl. aplicắri

aplicáre s. f. (sil. -pli-), g.-d. art. aplicării; pl. aplicări

APLICÁRE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ștampilei.) 4. v. executare.

APLICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) aplica și rezultatul ei; aplicație. ♦ (Fig.) Aptitudine, înclinație; talent. [< aplica].

*aplicațiúne f. (lat. applicátio, -ónis). Acțiunea de a aplica. Fig. Atențiune continuă: aplicațiune la studiŭ. Adaptarea uneĭ maxime, a unuĭ precept: aplicațiunea unuĭ principiŭ. Școală de aplicațiune, alăturată pe lîngă alta (militară saŭ pedagogică) p. completarea instrucțiuniĭ profesionale. – Și -áție și -áre.

APLICARE s. 1. aplicație, folosire, întrebuințare, utilizare. (~ unei noi metode.) 2. practică. (Punere în ~.) 3. punere. (După ~ ștampilei.) 4. executare, îndeplinire. (~ unei sentințe.)