aliniát² sn vz alineat

aliniát³, ~ă a [At: DA / Pl: ~ați, -e / E: alinia] 1 Așezat în linie dreaptă. 2 (D. țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat.

ALINIÁT², -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.

ALINIÁT¹ s. n. v. alineat.

ALINIÁT², -Ă, aliniați, -te, adj. 1. Care este așezat în linie dreaptă. 2. (Despre țări) Care aparține unei grupări constituite pe baza unui tratat. [Pr.: -ni-at] – V. alinia. Cf. fr. aligné.

ALINIÁT², -Ă, aliniați, -te, adj. Așezat în linie dreaptă. Cînd era sărbătoare... trăsurile încremeneau aliniate În curte, ca la paradă. PAS, L. I 73. Se înșiruie strălucind ogoarele perfect aliniate și satele largi ale acestui prosper ținut. BOGZA, C. O. 190. – Pronunțat: -ni-at.

ALINIÁT s. n. v. alineat.

aliniát adj. m., pl. aliniáți; f. aliniátă, pl. aliniáte

ALINIÁT adj. înșirat, înșiruit, rânduit. (Rânduri ~.)

ALINIÁT s.n. v. alineat.

ALINIAT adj. înșirat, înșiruit, rînduit. (Rînduri ~.)