afectá² [At: DA / Pzi: ~téz / E: fr affecter] 1 vt A impresiona. 2 vt A întrista. 3 vt A simula o anumită stare sufletească. 4 vr (Prt) A-și da aere Si: a se sclifosi. 5 vt A prejudicia.

AFECTÁ², afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.

AFECTÁ², afectez, vb. I. Tranz. 1. A mâhni, a întrista. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. și refl. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere; a se sclifosi. 3. A prejudicia, a leza. – Din fr. affecter.

AFECTÁ², afectez, vb. I. Tranz. 1. A pricinui cuiva un sentiment de durere, a mîhni. Nenorocirea lui l-a afectat profund. 2. A simula o stare sufletească pe care nu o ai în realitate; a se preface. Basta... făcea cunoscut sfatului împărătesc că omenia ce acest om [Mihai-vodă]... afectează și dragostea ce el arată că are pentru popoarele învinse măresc bănuielile. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ Intranz. (Peiorativ) A se comporta (prin gesturi, prin felul de a vorbi etc.) altfel de cum îi este firea, a-și da anumite aere false pentru a impresiona: a se răsfăța. Vorbește rar, liniștit, fără să afecteze. VLAHUȚĂ, O. A. 246.

AFECTÁ, afectez, vb. I. Tranz. I. A destina (o sumă de bani) unui anumit scop. II. 1. A mâhni. 2. A simula o anumită stare sufletească. ♦ Intranz. A se comporta altfel decât este în realitate, a-și da aere. – Fr. affecter (lat. lit. affectare).

afectá (a ~) vb., ind. prez. 3 afecteáză

afectá (a destina, a mâhni) vb., ind. prez. 1 sg. afectéz, 3 sg. și pl. afecteáză; conj. prez. 3 sg. și pl. afectéze

AFECTÁ vb. 1. a impieta, a leza, a prejudicia. (A ~ bunul mers al...) 2. v. întrista. 3. a se fandosi, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălâmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~ atâta!)

AFECTÁ vb. I. tr. I. A destina (ceva) unui scop determinat. II. 1. A îndurera, a întrista (pe cineva). 2. A simula ceva; a se preface. ♦ intr. (Peior.) A-și da aere, a se sclifosi. 3. A prejudicia. [P.i. 3,6 -tează, conj. -teze. / cf. fr. affecter, it. affetare, lat. affectare].

AFECTÁ² vb. I. tr. 1. a îndurera, a întrista. 2. a simula; a se preface. 3. a prejudicia. II. intr., refl. a-și da aere. (< fr. affecter, lat. affectare)

A AFECTÁ² ~éz 1. tranz. 1) (persoane) A supune unui afect întristând. 2) (stări sufletești) A prezenta ca fapt real, recurgând la înșelăciuni; a simula. 2. intranz. A crea impresie falsă (pentru a induce în eroare); a se preface. /<fr. affecter

afectà v. 1. a căutà cu predilecțiune: el afectează vorbe rare; 2. a arăta (cu o fală prefăcută): a afecta o mare umilință; 3. a destina pentru un scop anumit: pentru aceste lucruri se afectează sume însemnate; 4. a lua cutare formă particulară: cristalele afectează forme geometrice; 5. a cauza o impresiune penibilă: un lucru de nimic îl afectează.

*afectéz v. tr. (lat. affectare. V. infectez). Uzitez mult: a afecta oare-care cuvinte. Ĭaŭ formă de: cristalele afectează forme geometrice. Mă prefac: a afecta o față de om onest. Destinez: a afecta banĭ pentru un ospiciŭ. Ipotechez: a afecta o casă la Creditu Urban. Impresionez, mișc: mizeria luĭ m’a afectat. V. refl. Mă întristez: ne afectăm de mizeria altuĭa. Mă prefac, simulez sentimente ca să par interesant (mă alint, mă izmenesc, mă spanceĭesc).

AFECTA vb. 1. a leza, a prejudicia. (Această împrejurare a ~ bunul mers al...) 2. a se fandosi, a se maimuțări, a se prosti, a se sclifosi, (pop. și fam.) a se scălîmbăia, (pop.) a se fasoli, a se izmeni, (înv. și reg.) a se sfandosi, (reg.) a se mandosi, a se marghioli, a se schimonosi, (înv.) a se marafetui. (Nu te mai ~!)

AFECTARE. Subst. Afectare, emfază, patos, exagerare, exagerație (rar). Retorism, prețiozitate (rar), retorică (peior.), gongorism. Fandoseală (fam.), fasolire (fam.), ifos, izmeneală (fam.), ostentație. Înfumurare, închipuire, îngîmfare, mîndrie, mîndrire (rar), orgoliu, fatuitate (livr.), vanitate, ighemonicon (grecism înv.); trufie, trufă (înv.), aroganță, morgă (livr.), semeție, ocoșie (reg.), fudulie, fală, făloșie (reg.); prezumție (livr.), supraestimare, grandilocvență (livr.), grandomanie, megalomanie. Artificialitate, artificiozitate (rar); manierism, bufonerie, cabotinism, bufonadă (rar), caraghioslîc, comicărie. Prefăcătorie, disimulare, simulare, simulație, ipocrizie, fățărnicie, fariseism. Mofturi (fam.), fasoane (fig., fam.), nazuri (pop. Și fam.), mutre (fam.), grimase, fițe (fam.), ifose, marafeturi (pop. Și fam.). Bufon, saltimbanc, comediant (fig.), cabotin; fandosit (fam.), sclifosit (fam.), izmenit (fam-). Adj. Afectat, emfatic, patetic, exagerat. Retoric, prețios, bombastic, gongoric, înflorit (fig.), pretențios, pompos, umflat (fig.), grandilocvent (livr.). Fandosit (fam.), sclifosit (fam.), fasolit (fam.), izmenit (fam.). Înfumurat, închipuit, îngîmfat, mîndru, împăunat (reg.), umflat îb pene, plin de sine, fălos, ocoș (reg.), fudul, încrezut, trufaș, semeț, vanitos, orgolios, țîfnos (pop.), cu nasu-n sus. Prefăcut, ipocrit, disimulat, fățarnic, fariseic. Teatral, manierat, căutat, nenatural, artificial, artificios (rar); bufon (rar), caraghios, comic. Mofturos, năzuros. Vb. A fi afectat, a (se) afecta (rar), a se fandosi (fam.), a se fasoli (fam.), a se sclifosi (fam.), a-și da aere, a se izmeni (fam.), a face fasoane, a-și da ochii peste cap, a se grozăvi, a face pe grozavul, a se făli (peior.), a se făloși (reg.), a se fuduli, a călca popește, a se umfla în pene; a se înfumura, a se îngîmfa, a se împăuna, a fi închipuit, a ține nasul sus, a nu-i ajunge cu prăjina la nas. A mima, a se maimuțări, a juca teatru, a poza (peior.); a face mutre; a cocheta, a se da în spectacol; a face nazuri, a face fițe (fam.), a-și da ifose. V. capriciu, exagerare, grandilocvență, îngîmfare, mîndrie, ostentație.