aciuát¹ sn [At: MDA ms / V: -uiat¹ / Pl: ~uri / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostire. 2 Odihnire. 3 (Pex) Liniștire.

aciuat², ~ă a [At: CANTEMIR, IST. 94 / V: ~uiat² / P: a-ciu-at /: Pl: ~ați, ~e / E: aciua] (Îrg) 1 Adăpostit². 2 Odihnit².

ACIUÁT, -Ắ, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. (Pop.) Pripășit. [Pr.: -ciu-at] – V. aciua.

ACIUÁT, -Ă, aciuați, -te, adj. Ferit, adăpostit; oploșit, pripășit. – V. aciua.

aciuát adj. m. (sil. -ciu-at), pl. aciuáți; f. sg. aciuátă, pl. aciuáte

ACIUÁT adj. v. pripășit.

ACIUAT adj. oploșit, pripășit. (Un om ~.)