Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru Mustață
MUSTAȚĂ subst. 1. – N. buc. etc. Musteață (Băl I; C Ștef). 2. Mustățea (Am; Hur). 3. Musteț, mold. < pl. musteți. 4. Din varianta ard. mustacă: Mustăcescu act.; Mustăcioiu, Nan (17 B I 88).
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Mustață dex online | sinonim
Mustață definitie
Intrare: Mustață
Mustață
