Hód-Mezö-Vásárhely n. oraș în Pusta ungurească, așezat aproape de lunca Tisei: 60.000 loc.

HOD cf. sl. χoдь „mers” pentru formele mold.; cf. ung. hód „castor” și subst. ard. hodă (lișiță), pentru cele ardelene și muntene. 1. Hodă = Hodea (16 B VI 15). 2. Hode (Mar). 3. Hodac s. 4. + -co, Hodco (Ștef; C Bog) etc., scris și Hotco (Ștef), ba chiar Hodici și Hudici, 1411 (Dm); Hodcești (Giur 215). 5. -iș: Hodiș, -a, -u, -el ss. 6. + --oiu: Hodoe, Stan (17 B 1407); Hodoiu fam. (Sc). 7. + -oș: Hodoș, Nerva, eruditul; -a s., ard. < hodoș „loc bogat în castori” (DLR). 8. + -iv, -oiu: Hodivoaia s. n. marital sau < hodivoi „comandant militar” < sl. hoditi (Mikl. 240).