Dicționare ale limbii române

O definiție pentru Băl

BĂL-A adj. (alb, blond, drag). I. 1. Băl ard. (Paș); – A. (16 A II9). 2. Băla b.(Dm; Ștef; Sd XI 86; Ard II) și Bălă Pisică, b. olt., pren. (AO XV 66); Bălă, loan, olt. (Grd), cf. subst. bălă „drăguță”, „lele” (DLR băl. I 4°). 3. Bălu (Moț; Am 157); -lescu act. II. Din adj. bălan, bălaiu: 1. Bălan Leurdă (Has), pren.; – fam., frecv. (Buc etc). 2. Bălăn/aș (Paș); -escu; -ești s. 3. Bălăn/ică, A. (Ocina); -ici (Sur VIII). Bălai, C., act.; -a f., 1640 (AO VII 34; Sd XVI); Bălae f. (17 A IV 35). 5. Bălăeș, căp., 1708 (BCI VII 26). 6. Bălăiță, fam. Băl cu suf. -ac: Vezi Bălac. III. Cu alte sufixe: 1. Băiat (Hur). 2. Bălău (Gl. Isp III2); + -ca: Bălăuca epitetul Veronicăi Micle; – fam., act.; + -un: Bălăun (Has); + -uț: Bălăuț, (Tec I; Sd XI 54);- Gav. (Sur IV) -ă, mold., act.; Beleuță, N. (Î Div). 3. Bălea (17 B I 310; Paș); – călăraș, 1655 (Sd IV 38); Băl/escu (Has; Hur); -ești, -eni ss.; Bălen (sic) b. (17 B I 310); Băleanu fam. boierească din sec. al XV-lea (Has). 4. Băleș (Dm). 5. Bălici (16 A III 298; 17 A III 146; Sur VIII; Isp II1). Bălică fam. (Brăila) 7. Bălin (Mar; Ștef; Has); – olt. (Sd VI 469; AO XVII 300); -ești s. 8. Băliești s. (Sd XXI), cf. subst. balie. 9. Băli/lă (Has); -ești s. (17 A III 202; Sd XXII). 10. Băliș/or (Cat); -oara t. 11. Băl/oe (17 B II 225); -oiu, Ioan (Î Div); -oiul 1685 (Has); -oaia (Sd XXII). 12. Boloni fam., act. < ard. *Băloniu, prin as. regr. Băloasa t. 14. Băloș (C Bog; 16 A I 56, II 205; Isp III1); -ani s (Tec II); -escul (Dm; Ard I; Ștef); -eni (Isp III1); -ești scris și Bălușești s. (C Bog). 15. Bălucă f. (Paș) „blondă” 10. Bătună, Ioan, act. 17. Băluș (17 B II 429); -a, -ești, -eni ss. (Dm; etc). 18. Băluț/a (Isp III2); -ă (Răc 7); -ă, popa (Î Div); -el, mold. 19. Compuse: Bîldorogești (16 B IV 269) prob. < băl + rus. дopoг „drum alb”.

Băl dex online | sinonim

Băl definitie

Creare CV Creare CV