ÎNSCĂUNÁT, -Ă, înscăunați, -te, adj. Care s-a urcat pe tron; care a primit demnitatea de arhiereu; p. gener. ajuns la putere, instaurat. [Pr.: -scă-u-] – V. înscăuna.

ÎNSCĂUNÁT, -Ă, înscăunați, -te, adj. Care s-a urcat pe tron; care a primit demnitatea de arhiereu; p. gener. ajuns la putere, instaurat. [Pr.: -scă-u-] – V. înscăuna.

ÎNSCĂUNÁT, -Ă, înscăunați, -te, adj. (Rar) Care a primit puterea monarhică sau bisericească; întronat, ajuns la putere.

ÎNSCĂUNÁT adj. întronat. (Domnitor ~.)

ÎNSCĂUNAT adj. întronat. (Domnitor ~.)