Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
9 definiții pentru îngăduire
ÎNGĂDUÍRE s. f. Îngăduință. – V. îngădui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎNGĂDUÍRE s. f. Îngăduință. – V. îngădui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎNGĂDUÍRE s. f. Îngăduință.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
îngăduíre s. f., g.-d. art. îngăduírii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
îngăduíre s. f., g.-d. art. îngăduírii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎNGĂDUÍRE s. v. îngăduință.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNGĂDUÍRE s. v. amânare, păsuială, păsuire, răgaz.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎNGĂDUIRE s. indulgență, îngăduință, toleranță, (rar) tolerantism, (pop.) îngăduială, (înv.) răbdare. (Manifestă prea multă ~.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
îngăduire s. v. AMÎNARE. PĂSUIALĂ. PĂSUIRE. RĂGAZ.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
îngăduire dex online | sinonim
îngăduire definitie
Intrare: îngăduire
îngăduire substantiv feminin
