16 definiții pentru înfășura
ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui.
3. Tranz. și
refl. A (se) încolăci. ♦
Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
4. Refl. (
Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [
Prez. ind. și:
înfắșur] –
Lat. in-fasciolare (<
fascia). ÎNFĂȘURÁ, înfășór, vb. I.
1. Tranz. și
refl. A (se) acoperi strâns de jur împrejur cu o pânză, cu o învelitoare, cu un material izolant etc.
2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui.
3. Tranz. și
refl. A (se) încolăci. ♦
Tranz. A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
4. Refl. (
Fam.) A se învârti de colo până colo; a da târcoale. [
Prez. ind. și:
înfắșur] –
Lat. in-fasciolare (<
fascia).
ÎNFĂȘURÁ, înfășór și
înfắșur, vb. I.
1. Tranz. A acoperi, a înveli ceva (sau pe cineva) bine și din toate părțile, răsucind de jur împrejurul lui o pînză, o învelitoare, o pătură etc.
Scot mănușa... și înfășur mîna plină de sînge. CAMIL PETRESCU, U. N. 404.
Femeile își înfășură capul cu un ștergar. NEGRUZZI, S. I 308.
Maică, măiculița mea, Ia din traistă o basma, Înfășoară Mîna-n ea. TEODORESCU, P. P. 683. ◊
Fig. A trecut o mașină pe lîngă mine... și m-a înfășurat în praf –
amețindu-mă. SAHIA, N. 16. ◊
Refl. (Despre persoane)
Baba pe loc se și înfășură în țol. ȘEZ. I 53.
2. Tranz. Fig. A cuprinde, a învălui.
O văd întîia oară, Dar inima-mi și ochii cu drag o înfășoară. EFTIMIU, Î. 157.
Inima mi-e-nduioșată cînd, în clipa cea mai grea, Văd cum dragostea lui Stareț înfășoară țara mea. DAVILA, V. V. 183.
Dan o înfășură într-o privire caldă, apoi își lăsă ochii în jos. VLAHUȚĂ, O. A. III 48. ◊
Refl. Dealu-n umbră se-nfășoară. MACEDONSKI, O. I 32.
3. Tranz. A încolăci ceva în jurul unui obiect.
L-a înfășurat... cu brațele după gît. SAHIA, N. 52.
Celălalt capăt al funiei-l înfășuri pe lîngă grumazii vacii. RETEGANUL, P. IV 26.
Și de furcă mi-i lega, După ea-i înfășura; Dar jugani se scutura Și arcan desfășura. TEODORESCU, P. P. 689. ◊
Fig. L-a înfășurat de cîteva ori în bici. STANCU, D. 104. ♦ A depăna (pe un ghem, pe un fus etc.).
Înfășoară ața pe mosor. 4. Refl. (Rar) A se învîrti de colo pînă colo (în jurul unui punct fix), a da tîrcoale.
Ce v-ați strîns aicea, măi? Ce vă înfășurați pe-aicea, măi? PAS, L. I 262.
Se înfășura prin odaie, își făcea de lucru prin curte, se uita pe cer, tot părîndu-i-se că o să-nceapă ploaia. id. Z. I 173.
înfășurá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. înfășór, 3
înfășoáră; conj. prez. 3
să înfășoáre înfășurá vb., ind. prez. 1 sg. înfășór, 3 sg. și pl. înfășoáră; conj. prez. 3 sg. și pl. înfășoáre ÎNFĂȘURÁ vb. 1. v. depăna. 2. v. încolăci. 3. v. încinge. 4. v. înveli. ÎNFĂȘURÁ vb. v. împresura. A (se) înfășura ≠ a (se) desfășura A se înfășura ≠ a se dezvălătuci A ÎNFĂȘURÁ înfășór tranz. 1) A face să se înfășoare; a învălătuci; a încolăci. ~ ața pe mosor. 2) A înveli de jur împrejur; a învălătuci. 3) fig. rar A cuprinde din toate părțile; a cotropi; a învălura; a învălui. Valea s-a ~t în umbră. /<lat. infasciolare A SE ÎNFĂȘURÁ mă înfășór intranz. A se fixa prin mișcări de rotație (în jurul unui obiect); a se învălătuci; a se încolăci. /<lat. infasciolare înfășură v. a înveli bine. [V.
înfășà].
înfășór (vest) și
înfắșur (est), a
-urá v. tr. (lat.
in-fasciolo, -áre, d.
fasciola, dim. d.
fascia, fașă. –
Înfășor, -orĭ, -oară, înfășurăm; să înfășoare). Leg în prejur de maĭ multe orĭ:
un picĭor înfășurat în peticĭ. Înșir în prejuru unuĭ lucru:
a înfășura sfoara pe băț. V. refl. Mă învălătucesc pe băț:
sfoara se înfășoară pe băț. – În Arg.
înfreșór, -urat. înfășura vb. v. ÎMPRESURA. ÎNFĂȘURA vb. 1. a depăna. (A ~ fire textile pe un mosor.) 2. a (se) ghemui, a (se) încîrliga, a (se) încolăci, a (se) încovriga, a (se) învălătuci, a (se) răsuci, a (se) suci, (reg.) a (se) covriga, a (se) încolătăci, (înv.) a (se) învălui. (Se ~ în jurul...) 3. a încinge, a strînge. (Un brîu îi ~ mijlocul.) 4. a (se) acoperi, a (se) înveli, (înv. și pop.) a (se) coperi, (pop.) a (se) învălui, (înv. și reg.) a (se) astruca. (S-a ~ cu plapuma și s-a culcat.) înfășura dex online | sinonim
înfășura definitie
Intrare: înfășura (1 -șor)
înfășura 1 -șor verb grupa I conjugarea I