Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
O definiție pentru Țuică
ȚUÍC/Ă b. (Sur III; Viciu 35); – C. (An Pl 127); -a, frate cu Argeșan, 1695 (Has), < subst. țuică.
- sursa: Onomastic 1963
- permalink
Țuică dex online | sinonim
Țuică definitie
Intrare: Țuică
Țuică
