ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.

ȘIP², șipuri, s. n. (Reg.) Sticlă (pentru păstrat lichide); flacon. ♦ Conținutul unei sticle. – Din magh. síp „lulea”.

ȘIP² șipuri, s. n. (Mold.) Sticlă pentru păstrat lichide. Muind condeiul legat cu ață într-un șip colbăit de cerneală violetă, își pregăti mîna cu cîteva întorsături dibace și așternu un prea frumos răvaș. SADOVEANU, B. 45. În mijlocul tuturor și mai răsărit decît toate, se înălța, cu oarecare conștiință despre însemnătatea sa, șipul cu rachiu. HOGAȘ, M. N. 140. Negustorul scoate din geanta lui un șip cu rachiu. CARAGIALE, O. I 369. Lichidul conținut într-o sticlă. Tainic șipul ista să-l verși în al său vin. ALECSANDRI, T. II 88.

șip² (sticlă) (reg.) s. n., pl. șípuri

șip (sticluță) s. n., pl. șípuri

ȘIP s. v. flacon, garafă, sticlă.

șip (șipuri), s. n. – Sticlă, butelcă. Mag. sip „pipă” (Tiktin); schimbul semantic nu este clar. În Mold.

ȘIP¹ ~uri n. reg. 1) Vas de sticlă de diferite forme, folosit pentru păstrarea sau pentru transportarea lichidelor; sticlă. Un ~ de vin. 2) Conținutul unui astfel de vas. /cf. ung. sip

șip n. Mold. flacon: ia tainic șipul ăsta, să-l verși în al său vin AL. [Cf. ung. SIP, pipă].

3) șip n., pl. urĭ (ung. sip, lulea; rut. [d. rom.] šip, șip). Est. Flacon, sticluță: un șip de parfum.

șip s. v. FLACON. GARAFĂ. STICLĂ.