ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei. – V. șarja.

ȘARJÁRE, șarjări, s. f. Acțiunea de a șarja și rezultatul ei; deformare caricaturală, exagerare. Șarjarea lui Rică și felul șarjării este expresia aversiunii lui Caragiale pentru personagiul său. IBRĂILEANU, S. 56. ♦ Atacare impetuoasă a inamicului de către cavalerie, cu sabia sau cu lancea.

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjắrii; pl. șarjắri

șarjáre s. f., g.-d. art. șarjării; pl. șarjări