ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea). – Din fr. charger.

ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca cu violență (călare, cu sabia sau cu lancea); – Din fr. charger.

ȘARJÁ, șarjez, vb. I. 1. Intranz. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală, a exagera (în redarea unui personaj, a unei idei etc.), a cădea în exagerare. În Muza de la Burdujeni, C. Negruzzi, ca și Alecsandri în «teatrul» său, se arată critic, șarjînd însă, ca și Alecsandri. IBRĂILEANU, SP. CR. 110. 2. Tranz. (Despre trupe de cavalerie) A ataca violent (folosind arme albe). Escadroane de jandarmi călări șarjează manifestațiile șomerilor. C. PETRESCU, O. P. II 191.

șarjá (a ~) vb., ind. prez. 3 șarjeáză, 1 pl. șarjắm, imperf. 3 sg. șarjá; ger. șarjấnd

șarjá vb., prez. 1 sg. șarjéz, 3 sg. și pl. șarjeáză, 1 pl. șarjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. șarjéze; ger. șarjând

ȘARJÁ vb. I. 1. tr. (Mil.) A ataca puternic, cu avânt (mai ales călare, cu sabia sau cu lancea). 2. intr. A înfățișa ceva într-o formă caricaturală; a exagera. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jând. / < fr. charger].

ȘARJÁ vb. I. tr. a efectua o șarjă (I, 1). II. intr. a înfățișa (ceva) într-o formă caricaturală, exagerată. (< fr. charger)

A ȘARJÁ ~éz tranz. 1) (situații, persoane etc.) A prezenta în formă de șarjă. 2) înv. (despre cavalerie) A efectua o șarjă. /<fr. charger

șarjà v. 1. a încărca o armă de foc; 2. a ataca cu impetuozitate.

*șarjez v. tr. (fr. charger. V. încarc). Atac impetuos, năvălesc cu furie, mă arunc cu toată greutatea: călărimea șarjă dușmanu.