ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben-deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. – Din magh. sárga.

ȘARG, -Ă, șargi, -ge, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul de pe corp galben deschis, iar cel din coamă, coadă și extremitățile picioarelor de culoare neagră. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben deschis. – Din magh. sárga.

ȘARG, -Ă, șargi, -e, adj. (Despre cai, rar despre alte animale) Cu părul galben-deschis, galben-spălăcit. Trece... cu calul lui înalt, șarg, sprinten. STANCU, D. 158. Pe-un cal șarg încălecat, Pleacă vesel la domnie. ALECSANDRI, P. II 111. Cățelușă șargă, tot cîmpul aleargă (Coasa). ȘEZ. IV 83. ♦ (Rar, despre părul omului) Galben-deschis, galben-spălăcit. Am doi moșnegi cu barba șargă, Cînd se-ntîlnesc, se trag de barbă (Pieptenii cu cîlții). SBIERA, P. 320. ♦ (Substantivat) Cal cu părul galben-deschis. Șargul rupea piatra cu copita. BENIUC, V. 154. Fugea șarga cea nebună, Mai iute ca o furtună. PĂSCULESCU, L. P. 264. Pe șarga și-o cesălat. ȘEZ. I 108.

șarg adj. m., s. m., pl. șargi; adj. f., s. f. șárgă, pl. șárge

șarg adj. m., pl. șargi; f. sg. șárgă, pl. șárge

ȘARG adj. gălbui. (Cal ~.)

șarg (șárgă), adj. – Tărcat, roșcat deschis. Mag. sárga „galben” (Cihac, II, 627; Tiktin).

ȘARG ~gă (~gi, ~ge) și substantival (despre cai) Care are păr galben-deschis; cu părul galben-deschis. /

șarg a. Mold. cu părul galben spălăcit, cu coama mai închisă decât părul: pe un cal șarg încălecat AL. [Ung. SÁRGA, galben].

șarg, -ă adj. (ung. sárga, galben). Cu păru cam galben și cu coama și coada maĭ închisă, vorbind de caĭ: caĭ șargĭ.

ȘARG adj. gălbui. (Cal ~.)