ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma.

ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormântare, inhumație. – V. înhuma.

ÎNHUMÁRE, înhumări, s. f. Acțiunea de a înhuma; înmormîntare.

înhumáre s. f., g.-d. art. înhumắrii; pl. înhumắri

înhumáre s. f., g.-d. art. înhumării; pl. înhumări

ÎNHUMÁRE s. v. îngropare.

Înhumare ≠ dezgropare

ÎNHUMÁRE s.f. Acțiunea de a înhuma și rezultatul ei; înmormântare. [< înhuma].

*inhumațiúne f. (d. inhumez). Îngropare, înmormîntare. – Și -áție și -áre.

ÎNHUMARE s. îngropare, îngropat, înmormîntare, (livr.) inhumație, sepultură, (înv. și pop.) petrecanie, petrecere, (pop.) îngropăciune, prohod, (înv. și reg.) astrucare, (înv.) pogrebanie. (Ceremonia ~.)