ÎNGREUNÁ, îngreunez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face mai greu; a (se) îngreuia, a (se) împovăra. ♦ Tranz. Fig. A produce o senzație de greutate, de apăsare. 2. Tranz. Fig. A face ca ceva să devină anevoios, greu de îndeplinit; a îngreuia. [Pr.: -gre-u-. – Prez. ind. și: îngreún] – Probabil lat. *in-grevinare.

îngreuná (a ~) (-gre-u-) vb., ind. prez. 3 îngreuneáză

ÎNGREUNÁ vb. v. însărcina.

ÎNGREUNÁ vb. v. împovăra.

A (se) îngreuna ≠ a (se) ușura

ÎNGREUNA vb. a împovăra, (înv.) a însărcina. (A ~ o vită.)

îngreuna vb. v. ÎNSĂRCINA.