ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; înghesuială, grămadă, morman; grămădire. – V. îngrămădi.

GRĂMĂDÍRE s. f. v. îngrămădire.

ÎNGRĂMĂDÍRE, îngrămădiri, s. f. Acțiunea de a (se) îngrămădi și rezultatul ei; grămadă, morman. Pînă și pădurile erau o îngrămădire de cărbuni negri. CAMILAR, TEM. 191. Satele au încetat să mai fie o îngrămădire de materiale moarte, pentru a deveni adevărate ființe vii. BOGZA, C. O. 239. Deodată soarele fu înghițit de uriașele îngrămădiri de nouri, și lumina scăzu brusc. SADOVEANU, O. III 75. – Variantă: grămădíre (V. ROM. decembrie 1951, 203) s. f.

îngrămădíre s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri

îngrămădíre s. f., g.-d. art. îngrămădírii; pl. îngrămădíri

ÎNGRĂMĂDÍRE s. burdușire, îndesare, înghesuire, ticsire. (~ lucrurilor în geamantan.)

ÎNGRĂMĂDIRE s. îndesare, înghesuire, ticsire. (~ geamantanului cu lucruri.)