Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru împăturire
ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. Acțiunea de a împături. [Var.: împăturáre s. f.] – V. împături.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎMPĂTURÁRE s. f. v. împăturire.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ÎMPĂTURÍRE, împăturiri, s. f. (Și în forma împăturare) Acțiunea de a împături. – Variantă: împăturáre s. f.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
!împăturíre s. f., g.-d. art. împăturírii; pl. împăturíri
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
împăturíre/împăturáre s. f., g.-d. art. împăturírii/împăturării; pl. împăturíri/împăturări
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎMPĂTURÍRE s. îndoire, pliere, strângere, strâns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎMPĂTURIRE s. îndoire, pliere, strîngere, strîns, (rar) pliaj, (pop.) păturire. (~ unei scrisori.)
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
împăturire dex online | sinonim
împăturire definitie
Intrare: împăturire
împăturare
împăturire substantiv feminin
