Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 953368:

țărúză, țăruze, (țeruză, țărujă), s.f. – (reg.; înv.) 1. Condei (de piatră); plăibaz (ALR, 1965: 915). 2. Cărbune de scris pe tăbliță (Țurcanu, 2008). 3. Creion (în Giulești, Vad, Săpânța, Sighet, Rona, Ieud, Dragomirești, dar și în satele rom. din dreapta Tisei): „Numele meu cu țăruza, / Că-ngropată-s cu badea” (Bilțiu, 2006: 204). (Trans., Maram. și Banat.). – Din magh. ceruza „creion” (Țurcanu, 2008: 92; MDA), lat. cerussa (MDA).

țăruză dex online | sinonim

țăruză definitie

Creare CV Creare CV