Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 830021:

ȚUHĂÍ, țuhăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A purta pe cineva încoace și încolo fără rost, a-l pune la munci grele; a hărțui, a plictisi, a sâcâi. – Et. nec.

țuhăit dex online | sinonim

țuhăit definitie