ȚUGUITÚRĂ, țuguituri, s. f. Faptul de a prezenta un țugui; (concretizat) țugui. Pe un loc mai neted, vara înverzit, se ridică o bisericuță din grinzi de lemn încheiate, asemănătoare cu cele din Ardeal, dar fără mare țuguitură. CĂLINESCU, I. C. 46.