tontoróĭ (vest) și țonțoróĭ (est) n. (ung. tántorogni, a juca tontoroĭu). Fam. A juca tontoroĭu, a țopăi, a juca ca nebunu: sare și joacă tontoroĭu (Car. VR. 1909, 11, 225), se fripsese și juca țonțoroĭu de durere.