Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
10 definiții pentru țigănime
ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȚIGĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea țiganilor, mulțime de țigani; țigănie. Ulița... face un ocol mare... dincolo de grădina popii, printre bordeiele țigănimii. REBREANU, I. 50.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȚIGĂNÍME s. țigănie.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ȚIGĂNÍME f. (colectiv de la țigan) 1) Totalitate a țiganilor; neam țigănesc. 2) Mulțime de țigani. /țigan + suf. ~ime
- sursa: NODEX 2002
- permalink
tigănime f. neamul țigănesc.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
țigăníme f. Mulțime de Țiganĭ. Neamu țigănesc.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
ȚIGĂNIME s. țigănie.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
țigănime dex online | sinonim
țigănime definitie
Intrare: țigănime
țigănime substantiv feminin (numai) singular
