Dicționare ale limbii române

10 definiții pentru țigănime

ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.
ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime.
ȚIGĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Totalitatea țiganilor, mulțime de țigani; țigănie. Ulița... face un ocol mare... dincolo de grădina popii, printre bordeiele țigănimii. REBREANU, I. 50.
țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii
țigăníme s. f., g.-d. art. țigănímii
ȚIGĂNÍME s. țigănie.
ȚIGĂNÍME f. (colectiv de la țigan) 1) Totalitate a țiganilor; neam țigănesc. 2) Mulțime de țigani. /țigan + suf. ~ime
tigănime f. neamul țigănesc.
țigăníme f. Mulțime de Țiganĭ. Neamu țigănesc.
ȚIGĂNIME s. țigănie.

țigănime dex online | sinonim

țigănime definitie

Intrare: țigănime
țigănime substantiv feminin (numai) singular