țélină (-ni), s. f. – Pîrloagă, ogor necultivat. – Var. țălină. Sl. celi(z)na (Miklosich, Slaw. Elem., 52; Cihac, II, 432; Conev 41), cf. bg., slov. celina, sb. cjelina. – Der. țelinos, adj. (deșert, sălbatic).