țeapăn a. și adv. 1. care nu se încovoaie: stă țeapăn și drept; 2. lipsit de mișcare, de vieață: trupu-i era țeapăn; 3. solid, rezistent: înalte și țepene ziduri OD.; 4. sdravăn: trase un somn țeapăn [Slav. ȚĬEPĬENŬ].