Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 383591:

ȚEÁPĂ, țepe, s. f. [+] (Arg., în expr.) A da (sau a trage) țeapă = a păcăli, a înșela, a escroca, a frauda; a țepui. ◊ A lua țeapă = a fi păcălit, înșelat, escrocat; a se țepui.

țeapă dex online | sinonim

țeapă definitie