țap m. 1. Zool. mamifer rumegător, cu coarne, bărbos și sprinten, fără ghinduri la copite; 2. fig. țapul păcatelor, țapul ispășitor, om asupra căruia saruncă greșelile celorlalți; 3. fam. bătrân desfrânat: auzi, țapul! AL. [Albanez (gheg) ȚAP].