Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 358001:
ȚÁNȚOȘ ~ă (ĩ, ĕ) și adverbial peior. (despre persoane) Care manifestă orgoliu (nemăsurat); plin de sine; fudul; mândru; încrezut; înfumurat; îngâmfat; măreț; falnic; semeț. A umbla ~. /Orig. nec.
- sursa: NODEX 2002
- permalink
țanțuș dex online | sinonim
țanțuș definitie
