Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
Definiția cu ID-ul 817452:
șănțuì v. 1. a săpa un șanț; 2. a se înconjura cu șanțuri: Mihaiu se șănțui bine BĂLC.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
șănțuit dex online | sinonim
șănțuit definitie
