Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 724382:

șănțuí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șănțuiésc, imperf. 3 sg. șănțuiá; conj. prez. 3 să șănțuiáscă

șănțuit dex online | sinonim

șănțuit definitie