șterpelésc v. tr. (cp. cu ung. terpedni, a se întinde, saŭ törpülni, a se zgîrci). Fam. Ating ușor în treacăt: un glonț îĭ șterpeli urechea. Fig. Iron. Fur (șterg, cĭordesc): ĭ-a șterpelit punga. A o șterpeli, a o șpardi, a o șterge (a dispărea) pe furiș.