Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 717259:

șteand (ea dift.) n., pl. urĭ (sas. stand saŭ germ. ständer, par, stîlp?). Vest. Putinică acoperită de transportat brînză, ĭaurt, unt ș. a. – În est ștean.

șteand dex online | sinonim

șteand definitie