ȘPERȚ, șperțuri, s. n. Sumă de bani dată cuiva în schimbul unui serviciu neonest și ilegal; mită. S-au dus toți soldații... toți soldații... de la care luase șperț, pe care-i bătuse, îi suduise... îi trîntise prin gloduri, le furase mîncarea și solda. CAMILAR, N. I 396. Totul era în regulă cu iscălitură și pecete adevărată, cu șperțul achitat dinainte, cu proptele pe care nu putea să le urnească nimeni. PAS, Z. II 173.