ȘPALT, șpalturi, s. n. 1. Zaț cules în formă de coloană lungă; probă de tipăritură luată de pe acest zaț pe care se fac corecturile. Să umbli cu șpalturile de corecturi în redacție și să zăbovești acolo și trăgînd cu urechea la munca și la vorba redactorilor. PAS, Z. I 284. Domnul inginer a rupt pecețile și a scos din plic foaia unui șpalt pe care se aflau imprimate șase strofe ale unui poem. SADOVEANU, N. F. 185. Știam că tot așa mare meșter este tipograful nostru... spre a... face șpalturi. ODOBESCU, S. III 313. ◊ Fig. La a treia halbă de bere... lumea asta o văd în șpalturi. VLAHUȚĂ, O. A. III 23. 2. Piele subțire (de obicei de calitate inferioară) obținută prin despicarea în grosime a pieilor, în cursul procesului de prelucrare.