ȘORICÚȚ, șoricuți, s. m. Diminutiv al lui șoarece. Se cunoaște, Floricica, că pe-aici a mers botișorul tău de trandafir și dințișorii tăi de șoricuț. HOGAȘ, M. N. 18. – Variantă: șorecúț (ȘEZ. I 243) s. m.