șopârlíță, -e, (șopârlaiță), s.f. – 1. (med.) Anghină difterică: „Dacă omu are nădușeli și-l strânge la grumaz și de-abia poate răsufla, atunci zicem că-i beteag de șopârlăriță” (Bârlea 1924 II: 379); „Luăm miere de stup și zicem: Șopârlăriță lungariță, / Fugi de la (cutare). / Să mergem, să fugim, / Că iese neagra tomoiagă / De sub pat, / De sub hat...” (Bârlea 1924: 381). 2. Numele a două plante erbacee (Veronica orchidea și Parnasia palustris). – Din șopârlă (termen autohton, cf. alb. shapi) + -iță.