ȘOLDÁN, șoldani, s. m. 1. Nume dat iepurilor tineri (pînă la un an). De jos, de la picior, Fără veste văd că-mi sare Un șoldan cît un vițel. TOPÎRCEANU, M. 29. Cînd deodată s-arată șoldanul cu urechile ciulite sau vulpea cu coada tîrîș. ODOBESCU, S. III 42. La ce te mai faci viclean, Că ți-oi trage-un iartagan De-i sări ca un șoldan. ALECSANDRI, P. P. 87. ◊ (Adjectival) Vasilică plecase de dimineață de acasă... însoțit de doi ogari, ca să prindă iepuri șoldani, adică pui mari. CONTEMPORANUL, IV 298. 2. Fig. Om tînăr; tinerel, copil. V. mînz. Doar n-am orbii găinilor ca să mă-ndrăgesc de-un șoldan ca dînsu. ALECSANDRI, T. 708.