ȘNUR, șnururi, s. n. 1. Sfoară de grosime variabilă, răsucită din două sau trei fire groase de bumbac și, de obicei, îmbrăcate în mătase colorată; șiret¹ (2). Purta în ochiul stîng o sticlă de ochelari, legată cu șnur negru. CAMIL, PETRESCU, O. I 193. Adina, n-ai pierdut cumva pachetul?... Adina, vezi să nu se desfacă șnurul. C. PETRESCU, O. P. I 99. ♦ Ansamblu de fire electrice foarte flexibile, izolate între ele și strînse într-un înveliș protector, avînd diverse întrebuințări în tehnică; cordon (I 2). Să se aducă încă un bec. A fost adus cel de semnale Morse, cu șnurul lung după el. BOGZA, A. Î. 314. 2. Șiret¹ (1). Dar cînd se pleacă să-și dezlege șnurul de la ghete, simte un fior prin spate. VLAHUȚĂ, O. A. III 88.