ȘMOTRÍ, șmotresc, vb. IV. Tranz. (Mold.) A muștrului. Te dau lui Alisandru Ciobanii și te șmotrește el! SADOVEANU, O. VII 376. Al nostru e mai omenos. Nu ne șmotrește. C. PETRESCU, A. R. 58. ◊ Fig. Scoteam mîțele de prin ocnițe și cotruțe și le flocăiam, și le șmotream de le mergea colbul. CREANGĂ, A. 37.