ȘMECHERÍ, șmecheresc, vb. IV. Tranz. A păcăli, a înșela (printr-o șmecherie). (Atestat în forma șmicheri) De cîine te temi că te-a mușca; de babă că te-a șmicheri. CR. IV 79. ♦ Refl. (Familiar) A deveni șmecher. – Variantă; (regional) șmicherí vb. IV.