Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 713425:

șláifăr, -i, s.m. – Tocilar (ALR 1956: 509; Bârsana, Borșa). – Din germ. Schleifer „șlefuitor” (MDA).

șlaifăr dex online | sinonim

șlaifăr definitie