ȘLÁIFĂR s. v. tocilar.

șlaifăr s. v. TOCILAR.

șláifăr, șlaifări, s.m. – (reg.) Tocilar (ALR, 1956: 509; Bârsana, Borșa). – Din germ. Schleifer „șlefuitor, tocilar” (MDA).

șláifăr, -i, s.m. – Tocilar (ALR 1956: 509; Bârsana, Borșa). – Din germ. Schleifer „șlefuitor” (MDA).