Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 213101:

ȘEZĂTOÁRE s. 1. clacă, (reg.) furcărie, (Transilv.) habă, habără, (prin Munt.) sideancă. (~ făcută la țară, în nopțile de iarnă.) 2. întrunire, reuniune. (~ literară.)

șezătoare dex online | sinonim

șezătoare definitie