Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 711441:

ciút, -ă, adj. – Fără coarne; cu coarnele tăiate sau căzute; șut: „O rămas pă vârv de munte / La oile cele ciute” – Termen autohton (Brâncuși 1963; Rosetti 1962); Cf. alb. shut.

Șuții dex online | sinonim

Șuții definitie