ÎNȚOLÍT, -Ă, înțoliți, -te, adj. (Familiar) Îmbrăcat bine, cu haine noi; fig. parvenit. Era nepotul unui cafegi-bașa... înțolit din mănoase otcupuri. C. PETRESCU, A. R. 11. Care mai bine-nțoliți, Care rupți și jerpeliți. TEODORESCU, P. P. 587.