înțolésc v. tr. (d. țol, haĭnă). Dăruĭesc cuĭva haĭne saŭ alt-ceva, îl îmbrac, îl îmbogățesc. V. refl. Mă îmbogățesc, mă încĭupăresc: acest sărac s’a maĭ înțolit. – Vechĭ și -éz (Let. 3, 323 jos).