ÎNȚELÉS¹, înțelesuri, s. n. Semnificație (a unui lucru, a unei vorbe, a unui gest etc.) tîlc, sens. Frică în adevăratul înțeles al cuvîntului nu-mi era, dar simțeam o greutate în piept. SADOVEANU, O. VI 9. Iată, ciutele au pășit din mal în undă și ascultă înțelesul vîntului pogorît încet. ARGHEZI, P. T. 157. Și vorbesc cu-atît de multe înțelesuri. EMINESCU, O. I 121. ◊ Loc. adj. și adv. Pe înțeles sau pe înțelesul tuturor = putînd fi priceput de oricine; lămurit. Vorbea... explicînd pe înțelesul unor copii, elevi din școala primară, cîte feluri de sol sînt și cum se lucrează fiecare. GALAN, B. I 237. Cu înțeles = cu un tîlc adînc, cu o anumită semnificație, cu rost. De la el, Lipan deprinsese și unele vorbe adînci, pe care le spunea cu înțeles, la vreme potrivită. SADOVEANU, B. 7.