Dicționare ale limbii române

Definiția cu ID-ul 1000069:

ÎNȚELEPCIUNE s. 1. (latinism rar) sapiență, (înv.) înțelepție, mîndrie, mîndroste, preamîndrie. (~ lui era vestită.) 2. filozofie. (Din ~ poporului român.) 3. chibzuială, chibzuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, tact, (livr.) continență, (rar) cuminție, ponderație, temperanță, (pop.) scumpătate, (înv. și reg.) sfat, (înv.) sămăluire, socoată, tocmeală, (fam.) schepsis, (fig.) cumpăneală, cumpănire. (Procedează cu multă ~.)

înțelepciune dex online | sinonim

înțelepciune definitie

Creare CV Creare CV